DIALOGURI CARE INSPIRĂ: Povestea Georgianei Boian reprezentantul Asociației „Alex, Radu și Autismul”
Când terapia continuă acasă:
povestea unei mame care învață părinții să nu se simtă singuri
Georgiana, reprezentanta Asociației „Alex, Radu și Autismul”, a
transformat experiența de mamă a doi copii diagnosticați cu autism într-un
sprijin pentru alte familii. În cabinetul ei, părinții nu rămân în afara ușii:
învață, alături de copii, cum să continue terapia acasă.
Georgiana, reprezentanta Asociației „Alex, Radu și Autismul”
După-amiaza, în cabinetul Asociației „Alex, Radu și Autismul”, ușa se
deschide la rând pentru familii. Copiii vin împreună cu părinții lor, iar
terapia nu se limitează la orele petrecute în sală. Părinții învață să
continue, acasă, ceea ce încep alături de terapeut.
Pentru Georgiana, totul a început în 2014, dintr-o nevoie personală: să
îi sprijine pe Alex și Radu, cei doi fii ai săi, diagnosticați cu autism. În timp,
experiența ei a devenit un sprijin pentru alte familii care trec prin situații
asemănătoare.
|
„Drumul
acesta al meu ca terapeut a pornit ca să-i ajut pe băieții mei. Apoi am
început să ajut alți părinți.” — Georgiana, Asociația „Alex, Radu și
Autismul” |
Povestea care a început acasă
„Noi suntem o asociație și un cabinet mic”, povestește Georgiana. Ea
și-a dorit să ofere părinților ceea ce, la rândul ei, ar fi vrut să găsească în
alte cabinete: claritate, sprijin și instrumente concrete de lucru acasă.
„Ofer și îmi doresc să ofer ceea ce n-am găsit eu în alte cabinete pe
parcursul terapeutic al băieților mei și anume: părintele, când iese pe ușă, să
știe ce să facă acasă cu copilul”, explică ea.
În viziunea ei, terapia nu se oprește la ușa cabinetului. Ea continuă
acasă, în gesturile mici, în exercițiile repetate și în răbdarea zilnică a
familiei.
„Asta e centrul activității care se desfășoară aici, cumva o
împuternicire a părintelui să știe ce să lucreze acasă cu copilul, să nu devină
dependent de mine și de venit zilnic în cabinet.”
O zi, o familie, o speranță
Programările încep după-amiaza, după ce se încheie programul băieților
ei. În sală, părintele nu așteaptă în afara ușii. Este prezent, ascultă, învață
și repetă alături de copil.
„Fac echipă cu părintele și asta e important”, spune Georgiana.
„Părintele e mereu în sală și îi pun să învețe ce să facă acasă.”
Fiecare întâlnire are propria poveste. Unii copii au întârzieri în
dezvoltare. Alții trăiesc cu sindroame genetice, paralizie cerebrală sau
sindrom Down. În spatele fiecărui diagnostic stă însă o familie care caută un
drum, un sprijin și, uneori, doar pe cineva care să o asculte.
„Au nevoie de sprijin, au nevoie de cineva să-i asculte, să nu-i judece și
de un loc în care să se simtă în siguranță”, spune Georgiana. „Toți duc un greu.”
|
„Când văd cum familia începe să aplice pe
copil ceea ce eu le arăt lor aici, sunt cel mai mare succes.” — Georgiana |
Progresele care nu
se văd din prima
Pentru terapeut, succesul nu înseamnă întotdeauna un rezultat spectaculos.
Uneori, el apare în felul în care un tată reușește să calmeze copilul sau
într-un mușchi care, în sfârșit, se relaxează.
Își amintește de o familie venită din Viena pentru un program intensiv
de o săptămână. Copilul cel mare, diagnosticat cu autism, era extrem de agitat
în primele zile. Tatăl a început însă să lucreze cu el, aplicând acasă ceea ce
învățase în cabinet.
„După două zile, se vedea cum copilul începe să se așeze și să se
liniștească”, povestește Georgiana.
Un alt caz o emoționează și acum. O fetiță vine la terapie de două
săptămâni și merge pe vârfuri. Din cauza acestui obicei, mușchii gambei îi sunt
încordați. Tatăl a început să lucreze cu ea acasă, iar schimbarea a apărut
repede.
„Se simt mușchii moi”, spune Georgiana. „Când văd cum familia începe să
aplice pe copil ceea ce eu le arăt lor aici, sunt cel mai mare succes.”
Când izolarea se rupe
Pentru părinții copiilor cu nevoi speciale, viața de zi cu zi poate deveni
un cerc închis. Terapii, programări, griji, oboseală. Uneori, lumea de afară pare prea
departe.
De aceea, pentru Georgiana, Socio Claus nu este doar un târg caritabil.
Este o ocazie de a ieși din izolare, de a întâlni alte organizații și de a
arăta că nimeni nu trebuie să înfrunte singur aceste provocări.
„Noi, părinții de copii speciali, avem tendința să ne izolăm”, spune ea.
„Acesta e unul dintre evenimentele care ne dă ocazia să ieșim afară.”
În anii în care a trebuit să se reinventeze, Georgiana a descoperit și o
formă de art-terapie: figurine din ipsos și cutii decorate prin tehnica
decupajului. La Socio Claus, aceste obiecte devin mai mult decât creații. Devin
povești.
„Pentru mine e art-terapie. E mai mult decât o ocazie de a strânge bani,
e o ocazie de a vedea și alte ONG-uri, e o ocazie de a ieși în lume.”
Un mesaj simplu
La finalul discuției, Georgiana mulțumește echipei Socio Claus pentru
munca depusă an de an și invită comunitatea să descopere evenimentul.
„Celor care încă nu s-au alăturat inițiativei, eu îi invit să viziteze
UVT-ul între 7 și 11 decembrie”, spune ea. „Vor fi multe standuri, ONG-uri,
școli. Chiar interesant să vedem ce oferă Timișoara.”
Mesajul ei este simplu: uneori, un gest mic poate însemna enorm pentru o
familie. O prezență. O vorbă bună. O mână întinsă.
Pentru că, în spatele fiecărei terapii, se află un copil care învață.
Iar în spatele fiecărui copil, un părinte care nu ar trebui să fie lăsat
singur.
ȘI TU POȚI FI SOCIO CLAUS.
.jpeg)
Comentarii
Trimiteți un comentariu